NEVERLAND este un spectacol într-un singur personaj, bazat pe un text original dezvoltat de scenarista și regizoarea de film Iulia Rugină, împreună cu actrița Ioana Flora. NEVERLAND spune povestea Alexandrei, o tanara urmarita timp de 26 de ani, de la varsta de 16 ani, din 1992 pana in prezent, prin incursiuni in timp in spatiul ei privat, camera in care locuieste in tot acest timp. E o privire pe furiș în intimitatea unei femei, ce îi scoate la iveală traseul emoțional pe parcursul vieții, vulnerabilitatea, fricile, iubirile, raportarea la locul din care provine și o dorință de evadare, cronicizată în timp.

NEVERLAND pune lupa pe unul dintre cele mai discutate fenomene antropologice la nivel mondial, așa numita generație Peter Pan. Deși mai puțin resimțit în societatea românească, oarecum tradiționalistă, generația Peter Pan se referă la acea categorie de vârstă care, potrivit studiilor recente, refuză să își asume normele sociale ce caracterizează de multe ori viața adultă în societățile dezvoltate economic, ajungând la vârste de 30-40 de ani fără să fi bifat realizări precum căsătoria, un job stabil, copii, o casă sau posesiuni materiale importante.

Extrem de ancorat în realitatea socială a României prezente, spectacolul propune și o dezbatere antropologică privind rolul femeii în societatea românească post comunistă.

La nivel de formă, spectacolul împrumută foarte multe elemente din cinema. Regizor și scenarist exclusiv de film până la NEVERLAND, Iulia Rugină recunoaște că “e un teritoriu total necunoscut pentru mine și acesta e motivul pentru care mă feresc să spun că NEVERLAND e o piesă de teatru. NEVERLAND e un performance multimedia, gândit și pus în aplicare de o echipă întreagă care provine din film, după o poveste originală, care e scrisă asemenea unui scenariu de cinema și care vorbeste, cred eu, despre generația mea și a Ioanei – a celor care sunt acum in their 30s – 40s. E generația care în adolescență vorbea la telefon cu disc și se uita la video. NEVERLAND e de fapt o reamintire a ceea ce eu cred că e o viață comună. Este, de fapt, un film care se întâmplă pe scenă, pentru că toate elementele de narațiune și de limbaj provin din film, nu din teatru (textul, tipul de joc, realismul, proiecțiile video, sound design-ul). E un perfomance multimedia cu mai mulți actori, dar în care joacă doar unul.”