/home/exitfilm/public_html/apollo111.ro/wp-content/themes/apollo
Lumea se schimbă
de la o stagiune
la alta
Palatul Universul
Str. Actor Ion
Brezoianu 23-25

<

ÎNAPOI

Expoziție: COPYATOR

BILETE DISPONIBILE

Expoziție: COPYATOR

COPYATOR

4 – 20 mai

Apollo111 Barul

Artist: Aurel Tar

Autor Text: Ana Avram

Proiectul este expresia unei îndelungate crize artistice şi o reacţie împotriva căutării vehemente a originalităţii sterile – un efort care transcende şi poate chiar sublima procedeele artistice. Acest gest defineşte originalitatea ca fiind un construct social a unei lumi fanatice, de care suntem desensibilizaţi prin propriul consum.

Artistul pune intrebări despre pozitia sa in timp şi spatiu, apropriind imagini și încorporându-le într-un spaţiu personal. Actul fizic de copiere foloseşte metode artistice convenţionale (în fapt o tehnică personală de pictură) şi face referire la banalitatea folosirii unui printer sau la abilităţile unui diletant.

Monocromia tablourilor reflectă starea interioară a artistului care este lipsită de culoare, pentru a putea susţine căutarea perpetua de care el dispune. Pe parcursul acestui experiment căutarea ar fi trebuit sa se oprească, artistul devenind un intermediar obiectiv care nu creează adevăruri, ci le copiază.

Totuşi, asta nu se întamplă – mici alteraţii sunt inevitabile. Artistul nu poate deveni cu desăvârşire un mecanism de producţie. Oricare ar fi intenţia sau actul, o construcţie însuşită poate fi prezentată doar ca o variaţie a sa. Actul real de copiere presupune o exteriorizare precedată de interiorizare, un gest care în starea sa absolută, nu este obiectiv.

 

COPYATOR (en)

The project is the expression of a prolonged artistic crisis and a reaction against the all consuming desire for sterile originality – a drive which transcends and even subdues the artistic practice. Through this gesture, originality is defined as the social construct of a fanatic world in which we are desensitised by our consumption.

The artist questions his position in time and space, appropriating the images of others and incorporating them into a personal space. The physical act of copying uses conventional artistic means (in fact a personal painting technique), mirroring the banality of using a printer, the skills of which a dilettante disposes.

The monochrome quality of the paintings reflects the inner artistic state, which lacks colour in order to accommodate a perpetual search. Thought this experiment, the search is supposed to cease though, the artist becoming the objective intermediary, not striving to create truth but to reproduce it.

However this fails to happen – small alterations are inevitable.The artist can never become a machine. No matter the aim or the act, an appropriated truth can only be presented as a variation of itself. The real act of copying, implies exteriorising preceded by interiorising, a gesture which is ultimately not an objective one.