/home/exitfilm/public_html/apollo111.ro/wp-content/themes/apollo
Lumea se schimbă
de la o stagiune
la alta
Palatul Universul
Str. Actor Ion
Brezoianu 23-25

<

ÎNAPOI

Ziua în care a dispărut soarele

Ziua în care a dispărut soarele

După Stephen King

Regia: Iris Spiridon

Scenografie: Iuliana Vîlsan

Costume: Murmur

Distribuție:

Jessie: Ada Lupu
Gerald / tatăl lui Jessie: Istvan Teglas
Nevasta curajoasă: Cosmina Olariu
Nevasta supusă: Mihaela Velicu / Elisabeta Râmboi
Jessie copil: Voica Oltean

Lui Gerald îi place să se joace. Iar jocul său preferat este să plece cu soția în casa lor de vacanță perfect izolată și s-o lege cu cătușe de pat, ca să-și condimenteze viața sexuală. Acesta este jocul pervers al puterii și al controlului, dar de data aceasta cu consecințe neprevăzute. Pentru că Jessie iese din rolul soției supuse și îl lovește puternic. Gerald cade lat, iar ea, vie și goală, rămâne răștignită de pat, pradă halucinaților și setei, fără ca nimeni altcineva s-o știe acolo. Dar vocile delirului ei nu murmură singure în cameră, cineva sau ceva o privește în tăcere. Avem în prim plan un mister, o poveste ascunsă care se dezvăluie pe parcurs, un psiho-thriller erotic și emoționant.

„Ziua in care a disparut soarele” este o introspecție fabuloasă în mintea unei femei aflate într-o situație extremă. Jessie intră într-o lume imaginară datorită șocului intens prin care trece, fiind forțată să coboare adânc în subconștient, pentru a afla un secret din trecut, vital pentru eliberarea ei. Ziua unei eclipse de soare este cheia întâmplării. Punctul culminant are loc intr-un minut de întuneric total.

„Spectacolul este si o experiență erotică pentru că teatrul în sine ar trebui să fie o experiență erotică. Sexul este un domeniu fascinant. Extrem de variat. Și nu este vorba despre actul sexual în sine, având în vedere că cele mai neașteptate lucruri pot deveni sexuale. Sexualitatea nu are nevoie de explicații atunci când pătrunde în zona abstractă. Iar perversitatea poate prinde, în cazul de față, chiar nuanțe poetice. Este despre ce ne e teamă sa ne asumăm și să privim fără vinovăție, chiar cu plăcere. Pentru că spiritul uman, cu toate  ‘perversiunile sale, nu poate fi judecat”, a declarat Iris Spiridon, regizoarea spectacolului.